Tara Fagarasului - o lume de basm intre cer si pamant

Tara Fagarasului este considerata a doua zona etno-geografica cuprinsa intre Olt si Muntii Fagaras.
O sa va scriu cate ceva despre locurile mele natale, cu frumuseti naturale la tot pasul, cu oameni harnici si veseli, care inca mai stau seara la poarta, pentru a astepta "ciurda" si a mai schimba o vorba intre ei. Satele din Tara Fagarasului mai pastreaza si in sec. XXI acel iz al satelor de odinioara, cu credinte si datini pastrate din batrani, cu mestesuguri si activitati netehnologizate si mai ales cu dragostea de frumos si de pamantul tau natal.
In lumea acestor sate, in timpul verii, femeile obisnuiesc sa spele covoarele la rau, cu sapun de casa. Aici, viata capata un nou suflu in timpul verii, cand copiii veniti in vacanta uita de Internet, video-games si chat - ei stiu ce inseamna mirosul de fan proaspat cosit, merg sa faca baie in "bulboaca" de la rau, mananca pe saturate visine, mere, zmeura de pe lunca, alearga si se joaca toata ziua pe ulitele satelor, avand cate un colt de paine in buzunar iar seara povestesc sub lumina stelelor.
O sa amintesc mai jos cateva din obiceiurile pe care locuitorii Tarii Fagarasului le pastreaza si astazi cu mandrie si dragoste:
- In partea de est a Tarii Făgăraşului - Comana, Crihalma, Parau, Veneţia, Sercaia - exista obiceiul numit «plugarul » sau « pusul pe grapa ». A doua zi de Paşti , omul care iese prima data la arat în acea primăvara este dus pe grapa pana în mijlocul satului ; îmbrăcat în haine mai rele si înfăşurat în paie (sau în holda verde), el este purtat de 4 feciori voinici pana la fântâna, unde îl aşteaptă 12 ciubere pline cu apa (reprezentând lunile anului) ; feciorii le varsă peste om, iar el fuge stropind prin mulţimea adunata. După ce omul este purtat înapoi acasă, începe jocul la care participa întregul sat.
- In unele sate din Tara Făgăraşului (Sinea Noua), la începutul postului mare, se mai practica "roata în flăcări" sau "baba roata" . în seara de Lăsata secului, după ce se întuneca, băieţii din sat se aduna pe un deal si dau foc unor roti de car înfăşurate în paie, lasându-le apoi sa se rostogolească pe deal în jos; se striga tot felul de batjocuri la adresa fetelor care nu s-au măritat; seara se termina cu joc si voie buna, cu participarea întregului sat.
- Sezatorile ocupau altădată un loc important în viata satului. Tineri si bătrâni se adunau în gospodăria unuia dintre ei pentru a lucra (tors, cusut, ţesut), a ajuta gazda la diverse activităţi casnice; era un bun prilej pentru a afla noutăţi din sat, pentru a discuta despre nevoile aşezării, dar si pentru a spune glume, a cânta doine, a povesti amintiri sau întâmplări din vecini. Si in prezent se mai organizeaza sezatori, insotite de muzica si joc popular, in anumite perioade ale anului, de regula in incinta caminului cultural.
- Cel mai cunoscut obicei din Ţara Fãgãraşului, ceata de feciori, dateazã din moşi strãmoşi. Ceata de feciori era compusã din tineri cu stagiul militar satisfãcut, în majoritatea satelor din Ţara Fãgãraşului. Aceştia aleg o gazdã, care de cele mai multe ori este casa unui fecior care face parte din ceatã. Tinerii se adunã la gazdã pentru prima datã pe 6 decembrie, chiar în ziua de Sfântul Nicolae, când se stabileşte ce funcţie are în ceatã fiecare fecior. Sarbatorile incep in ziua de Ajunul Craciunului (colindatul) si se termina abia dupa Sfantul Ioan.
Realitatea care imi umbreste insa bucuria de a apartine acestui loc e ca .....ne mor bătrânii, aceste tezaure vii de intelepciune si .....rămân uliţele pustii! Se duc cu povestile lor cu tot, cu credinţa, cu neamul, cu blândeţea, înţelepciunea şi curajul cu care au trăit mai bine de 80 de ani! Ramanem noi, copiii si nepotii acestui veac, derutati, cu amintiri in suflet, incercand sa ne adaptam in acelasi timp acestui veac furtunos si sa gasim puterea de a merge mai departe.