Prin Bucovina

Biserica Mănăstirii Humor îşi are începuturile în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cînd, ascunsă între codri, se ridica aici cea dintâi aşezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită şi distrusă de tătări. Biserica fusese înzestrată cu obiecte preţioase şi manuscrise, dintre care cel mai de preţ care se păstrează şi astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte dăruită de Ştefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea şi astăzi, la cca. 300 m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareş, şi Humorul este cuprins în campania de restaurări. Dar, aici, nu domnul săvârşeşte opera de reconstrucţie, ci marele logofăt Toader Bubuiog, dreapta şi credincioasa sa slugă. În 1535, ctitorul reunea o echipă de meşteri zugravi care să asigure decorarea noii biserici. Aşa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, exista indicii să fi participat şi acela care se intitula „zugrav de biserici şi curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei” Toma din Suceava. Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.