Am fost la munte, în week-end, de 1 Mai. A durat ceva timp să alegem destinaţia, dar, până la urmă, am optat pentru o destinaţie relativ aproape – nu, nu Valea Prahovei...
Tuşnad-ul îl cunosc de când eram mică, aproape de când am devenit conştientă de propria-mi existenţă şi am căpătat abilitatea de a memora lucruri de genul plimbare pe lacul Sfânta Ana (eventual, îngheţat…), mers la mofetă sau o prima ascensiune pe munte (desigur, in compania parintilor). Am venit, deci, cu această propunere în detrimentul unei Sighişoare sau al unui Păltiniş. Propunerea a primit votul de încredere al grupului şi, sâmbătă dimineaţă, ne-am îndreptat într-acolo via Cheia, nu utilizând DN1.
Ne programasem un rendez-vous, pentru întregirea grupului, undeva, relativ aproape de destinaţie. Aşa că, am ales Sântionlunca, acolo, unde, zice-se, sunt cei mai buni colaci secuieşti.
Dinspre Sf. Gheorghe, spre Tusnad, drumul este refăcut până aproape de Bixad, satul de dinainte de Tuşnad. Am trecut si prin Târgu Secuiesc, prin Băile Balvanyos. Interesant de stiut este că si drumul spre lacul Sf. Ana, o alta atractie a locurilor, a fost reamenajat în întregime.