Iubesc Romania..., pentru ca este acasa!

Iubesc Romania! Iubesc Romania, pentru cele mai frumoase culori ale drapelului. Iubesc Romania, pentru manastirile ce contin picturi exterioare, unice in toata lumea. Iubesc Romania, pentru ca avem cele mai frumoase cetati. Iubesc Romania, pentru Transfagarasan. Iubesc Romania, pentru Delta Dunarii, unde salasluiesc cateva specii de plante, unice in toata lumea. Iubesc Romania, pentru traditiile, obiceiurile si costumele populare. Iubesc Romania, pentru cele mai vechi izvoare istorice ce atesta vechimea civilizatiei noastre. Iubesc Romania, pentru cei mai frumosi oameni din lume.
Intr-o tara asa de frumoasa, c-un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi, de odinioara, mandru ca poti spune: "Sunt roman!", scria cu bucurie Alexandru Vlahuta.
In primul rand, este meleagul pe care ne-am nascut, iar acest lucru se traduce printr-o iubire neconditionata, ca aceea de copil pentru parintii sai. O mai iubim, pentru ca este Romania lui Eminescu, a lui Brancusi, a lui Cuza, a lui Eliade, a lui Henri Coanda, a lui George Enescu, a lui Nicolae Iorga, a lui Iulius Popper si a multor altora; pentru ca este Romania lui Ilie Nastase, a Nadiei Comaneci, a lui Mircea Cartarescu, a lui Hagi, a lui Ivan Patzaichin, a lui Marcel Iures, a Feliciei Filip, a Marianei Nicolesco, a Maiei Morgenstern, a lui Damian Draghici, a lui Gheorghe Zamfir si a multor altora; pentru ca, indubitabil, va fi Romania altor valori cunoscute si apreciate pe plan international.
Iubesc Romania! Pentru ca, Romania este acasa!