Cel mai interesant muzeu … Muzeul din Dumbrava Sibiului

Intr-un peisaj de vis din Dumbrava Sibiului, care l-a facut pe reputatul muzeolog olandez, Bernet Kempers, inca din 1966, sa numeasca muzeul sibian "cel mai frumos muzeu in aer liber din Europa", cu paduri racoroase si poieni insorite, strabatute de un raulet ce misca rotile morilor de apa, avand in mijloc un lac de 6 ha, in care se oglindesc morile de vant dobrogene si constructiile pescarilor din Delta Dunarii si pe care sunt expuse mori si poduri plutitoare (la care se ajunge cu lotcile pescaresti ancorate la debarcader), se afla cel mai mare - ca teritoriu, mai bogat - ca patrimoniu si mai original – in privinta conceptiei tematice, muzeu in aer liber din Romania si printre cele mai reprezentative institutii de acest gen din Europa.
In cadrul unui spatiu grandios, de 96 ha, strabatut de 10 km de alei (de-a lungul carora te poţi plimba cu trăsuri autentice, iar iarna – cu sănii), cu numeroase locuri de popas, sunt prezentate, prin doua expozitii permanente, distincte, perfect delimitate - spatial si tematic -, lumea de ieri a satului romanesc ("muzeul etnografic in aer liber", ce ocupa 42 ha), precum si reflexul acesteia in conștiința artistica contemporana (expozitia de sculptura moderna in lemn, cu opere realizate de artisti romani si straini reputati, inspirate din universul satului traditional, careia ii sunt destinate 3 ha). Pot fi admirate 127 de gospodării, 400 de construcţii şi 22.000 de obiecte de inventar.

La Sibiu, a devenit o modă să te cununi la muzeul din Dumbravă. Nu numai sibiencele "îşi pun pirostriile" în muzeu, ci se fac „programări” din toată ţara. Bisericuţa care atrage ca un magnet miresele este supranumită „Capela Sixtină” şi a fost adusă din Mănăstireni-Cluj. Este o construcţie micuţă de lemn ridicată în 1672. Porecla i se trage de la pictura viu colorată care te hipnotizează. Culorile au fost întinse pe o pânză prinsă pe bârnele de lemn în 1742 de un anume Nichita Zugravu, din zona Huedinului. Sfinţii au straie ţărăneşti, iar personajele negative – costume turceşti. Muzeografii povestesc că s-au minunat, când au descoperit bisericuţa, de cât de bine se păstrase pictura de-a lungul anilor. Au curăţat-o, au restaurat-o şi acum, când intri în ea, ai impresia că sfinţii sunt vii şi gata să coboare lângă tine.
După ce a fost adusă la Muzeul Astra, bisericuţa a fost sfinţită şi un preot a început să ţină slujbe în ea. N-a crezut nimeni că va avea atâta succes. Sunt duminici în care nunţile şi botezurile se ţin lanţ – şi câte nouă pe zi. Cel/cea care n-are noroc să prindă loc la Capela Sixtină, se mulţumeşte cu poze. Face cununia la o biserică din Sibiu, apoi „încarcă” nuntaşii în maşini şi vine la muzeu. În weekend-uri, parcarea muzeului geme de maşini împodobite cu pampoane, flori şi lumânări. După ce coboară alaiul din maşini, unul dintre nuntaşi o ia înainte pe alei. Are misiune de cercetaş – nu cumva la monumentul la care vrea să se pozeze mireasa lui să mai fie alta, că nu e bine să se întâlnească miresele. După gust, pozele se fac lângă morile de vânt, cu lacul în spate, în pădurice, la vreo casă care aminteşte de satul copilăriei
O cârciumă şi un han, adevărate, sunt repuse în funcţiune
Biserica nu este singurul loc viu din Muzeul Astra. Cârciuma din Bătrâni şi Hanul din Tulgheş gem de turişti. Ambele sunt clădiri din secolul XIX, una adusă din Bătrâni, Prahova, cealaltă din Tulgheş, Harghita. Hanul a avut cândva şi câteva cămăruţe pentru odihnă, dar era preţuit, mai ales, pentru bucătărie şi pentru turnul, în care hangiul punea un felinar pentru a călăuzi călătorii, asemenea unui far. Amândouă au fost restaurate şi, acum, se poate servi în ele mâncare tradiţională. Iar pentru cei care doresc, chiar, să înnopteze în muzeu, a fost adus din Veştem, un sat de lângă Sibiu, un alt han din secolul XIX care, după restaurare, a fost transformat în hotel. Pe cei 10 kilometri de alei ale muzeului, te poţi plimba cu trăsuri autentice, iar iarna – cu sănii.