Poate faptul ca primii trei ani mi i-am petrecut in aceasta zona, alergand,zambind, sarind, si neluand in seama decat lucrurile care conturau universul meu de copil face ca pentru mine acel sat din Bucovina sa fie "acasa", sa fie locul in care ma simt din nou copil, fara grijile zilnice, fara sa-mi pese daca merg pe jos mai mult de 4 ore in continuu, unde pot alerga in voie fara sa mi se spuna ca am crescut si trebuie sa actionez conform varstei. E acolo, unde ma pot bucura de soare, de campii, de dealuri, de flori..de merii infloriti primavara, de horele din sat si obiceiurile bisericesti..E in Bucovina unde obiceiurile de iarna mi se par cel mai bine pastrate, unde ursul, capra si buhaiul isi pastreaza semnificatia.E in Bucovina unde sarbele te fac sa te ridici de pe scaun sau te fac sa bati macar pasul pe loc.E in Bucovina unde e acasa...