Bucovina mea

In zona de munte din nordul Moldovei ma simt cel mai aproape de bucuria si implinirea unei vacante autentice. La Voronet e acelasi lucru. Albastrul picturii de la manastirea cu acelasi nume unic in lume devine o emblema a albastrului cerului senin, cer care acolo poate deveni in doar cateva minute plin de nori de ploaie. La Voronet e Bucovina. Acolo m-am simtit minunat si acolo am inteles de ce Bucovina a devenit de-a lungul timpului un simbol al nordului Moldovei, o mixtura intre iubire, natura si valori spirituale autentice, un loc al miracolelor.
Asta pentru ca Bucovina e o tesatura de manastiri, de locuri unde Dumnezeu e mai aproape de oameni.
Bucovina a ramas, o emblema a spiritualitatii romanesti mai ales datorita celor pentru care acest taram a fost leagan de vise si izvor de creatie. Geniile care si-au petrecut copilaria aici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu si multi alti creatori anonimi au vorbit pe limba artei despre meleagurile acestea, atat de dragi lor. Acestia au lasat in urma lor acea dara de lumina pe care noi o admiram astazi in ansamblul peisajului bucovinean. In cazul tuturor, talentul arata tristete insa aceasta e compensata de dragoste si dor, cele doua coordonate dupa care se ghideaza omul simplu, cele doua elemente specifice foclorului romanesc. Nimic mai efemer, nimic mai simplu, nimic mai pretios. De ce sa nu intelegem si sa iubim lucrurile astea, aici si acum?