- Campanie marca
Parfum de Sighisoara
13.Jul.2011 . Postata de Diana Paunescu pentru Sighisoara , regiunea Transilvania|#Romanians are smart
Parfum de Sighisoara
Imi doream de mult sa vizitez Transilvania, insa an de an amanasem momentul pentru alte trasee care pareau mai promitatoare. Mai multi prieteni imi pomenisera de Sighisoara ca de un loc pe care era pacat sa il ratez, asa ca ma hotarasem sa ii ofer de aceasta data tot timpul meu pentru a-si dezvalui frumusetile.
Am citit in treacat cateva pagini dintr-un ghid turistic mai mult pentru a ma orienta mai bine in descoperirea orasului decat pentru a afla ce frumuseti ascunde.
Vroiam sa le descopar eu singura, iar prezentarea lor in niste pagini albe de carte imi parea ca le-ar fi stirbit din farmec.
Am ajuns in Sighisoara intr-o sambata dimineata, o zi cu mult soare si un cer albastru azuriu, dupa o calatorie cu un tren suparator de lent, care oprea cu incapatanare in fiecare halta, constiincios.
Am ajuns intr-o gara mica, austera, care ma intampina tacuta, nedezvaluindu-mi nimic din farmecul medieval al Sighisoarei.
Pe peron, o batrana statea pe un scaunel, sprijinindu-si o mana intr-un baston. Privea la mine, tacuta, fara expresie, fara curiozitate. Am hotarat sa o abordez.
“Buna ziua. Sunteti localnica?” am intrebat sfios.
“Da, de 50 de ani sa tot fie”, mi-a raspuns ea cu un zambet timid in coltul buzelor.
“Ma bucur ca v-am intalnit. As dori sa va intreb pe dumneavoastra: ce va place in Sighisoara?”
Fata i s-a luminat usor si mi-a zambit. Iar eu m-am bucurat ca am intrebat, pentru ca in urmatoarea ora batrana mi-a fost cel mai destoinic si fermecator ghid din cati intalnisem pana atunci in peregrinarile mele.
Inarmata cu o gramada de informatii pretioase si cu o curiozitate crescanda, am pornit sa descopar Sighisoara, asa cum o vazuse batrana de pe peronul garii.
Intru-n cetate, dupa 10 minute de mers pe jos de la gara. Acolo cativa curioasi, ca si mine, viziteaza. Ma bucur ca nu am ajuns in perioada Festivalului Medieval, caci ma oboseste aglomeratia si multimea de oameni galagiosi care iti rapesc energia si contemplarea.
Ma incanta pavajul de piatra de pe jos. Incep sa intru in atmosfera medievala a cetatii. Privesc cladirile vechi, cu pervaze colorate si foarte multe muscate inflorite la geam. E o imagine vesela, tonica, chiar daca e liniste in jur si dupa 15 minute dispar si putinii vizitatori de mai devreme.
Incep sa imi amintesc de istoria orasului si le multumesc in gand breslelor sasesti pentru existenta, caci altfel nici Sighisoara nu ar fi existat. Ma bucur ca mai avem cetati orase - medievale inca locuite in Romania, pastreaza farmecul de odinioara, nealterat de kitsch si mizerie.
Ajung la Turnul cu Ceas. Urc incet treptele de lemn si la ultimul nivel ies in balconul de unde se vede toata cetatea. Ma bucur ca prietenii m-au indrumat catre Sighisoara. Imi umple sufletul de liniste si incantare.
Citesc pe un panou asezat acolo povestea lui. Initial a fost un turn de poarta cu maximum doua niveluri. Si aflu un lucru extrem de interesant. Pana in anul 1556, la primul etaj a fost sediul primariei orasului. Asta da consideratie!
Pe ambele fatade ale turnului exista cate un cadran urias de ceasornic si nisele cu figurine, printre care am remarcat cele doua statui feminine mari,cu rochii albastre, reprezentand Dreptatea si Justitia.
Insa nu pot vorbi despre Turnul cu Ceas fara sa amintesc de Portile Cetatii. Turnul cu Ceas a fost construit ca turn al intrarii principale, aparata de trei porti. Prima poarta se afla sub bolta de trecere de sub cladirea de azi a Casei de Cultura.
Curtea de acces care duce spre a doua poarta te copleseste prin maiestuozitatea turnului si forma masiva, iar poarta se inchide cu usi masive de stejar, intarite cu drugi de fier, ca in basmele citite in copilarie. Gasesc a treia poarta incastrata in zidul turnului si aflu ca se ridica pe scripeti ca o ghilotina.
Insa Sighisoara n-ar fi medievala fara turnurile sale vestite.Turnul Tabacarilor, parte integranta din sistemul defensiv al cetatii, Turnul Cositorarilor, inalt de 25 m, Turnul Franghierilor, astazi locuinta paznicului cimitirului, Turnul Giuvaergiilor, in trecut cheia sistemului defensiv al orasului, lovit de un traznet in 1809 si transformat in 1935 in capela mortuara.
Merg tacuta prin cetate, zambind si bucurandu-ma ca un copil de fiecare descoperire. Urc Scara Acoperita, cu ale sale 175 de trepte incarcate de istorie si ajung pe Dealul Cetatii.
Ma intind pe iarba cu ochii la cer si ma odihnesc. Romania este totusi frumoasa!
Imi doream de mult sa vizitez Transilvania, insa an de an amanasem momentul pentru alte trasee care pareau mai promitatoare. Mai multi prieteni imi pomenisera de Sighisoara ca de un loc pe care era pacat sa il ratez, asa ca ma hotarasem sa ii ofer de aceasta data tot timpul meu pentru a-si dezvalui frumusetile.
Am citit in treacat cateva pagini dintr-un ghid turistic mai mult pentru a ma orienta mai bine in descoperirea orasului decat pentru a afla ce frumuseti ascunde.
Vroiam sa le descopar eu singura, iar prezentarea lor in niste pagini albe de carte imi parea ca le-ar fi stirbit din farmec.
Am ajuns in Sighisoara intr-o sambata dimineata, o zi cu mult soare si un cer albastru azuriu, dupa o calatorie cu un tren suparator de lent, care oprea cu incapatanare in fiecare halta, constiincios.
Am ajuns intr-o gara mica, austera, care ma intampina tacuta, nedezvaluindu-mi nimic din farmecul medieval al Sighisoarei.
Pe peron, o batrana statea pe un scaunel, sprijinindu-si o mana intr-un baston. Privea la mine, tacuta, fara expresie, fara curiozitate. Am hotarat sa o abordez.
“Buna ziua. Sunteti localnica?” am intrebat sfios.
“Da, de 50 de ani sa tot fie”, mi-a raspuns ea cu un zambet timid in coltul buzelor.
“Ma bucur ca v-am intalnit. As dori sa va intreb pe dumneavoastra: ce va place in Sighisoara?”
Fata i s-a luminat usor si mi-a zambit. Iar eu m-am bucurat ca am intrebat, pentru ca in urmatoarea ora batrana mi-a fost cel mai destoinic si fermecator ghid din cati intalnisem pana atunci in peregrinarile mele.
Inarmata cu o gramada de informatii pretioase si cu o curiozitate crescanda, am pornit sa descopar Sighisoara, asa cum o vazuse batrana de pe peronul garii.
Intru-n cetate, dupa 10 minute de mers pe jos de la gara. Acolo cativa curioasi, ca si mine, viziteaza. Ma bucur ca nu am ajuns in perioada Festivalului Medieval, caci ma oboseste aglomeratia si multimea de oameni galagiosi care iti rapesc energia si contemplarea.
Ma incanta pavajul de piatra de pe jos. Incep sa intru in atmosfera medievala a cetatii. Privesc cladirile vechi, cu pervaze colorate si foarte multe muscate inflorite la geam. E o imagine vesela, tonica, chiar daca e liniste in jur si dupa 15 minute dispar si putinii vizitatori de mai devreme.
Incep sa imi amintesc de istoria orasului si le multumesc in gand breslelor sasesti pentru existenta, caci altfel nici Sighisoara nu ar fi existat. Ma bucur ca mai avem cetati orase - medievale inca locuite in Romania, pastreaza farmecul de odinioara, nealterat de kitsch si mizerie.
Ajung la Turnul cu Ceas. Urc incet treptele de lemn si la ultimul nivel ies in balconul de unde se vede toata cetatea. Ma bucur ca prietenii m-au indrumat catre Sighisoara. Imi umple sufletul de liniste si incantare.
Citesc pe un panou asezat acolo povestea lui. Initial a fost un turn de poarta cu maximum doua niveluri. Si aflu un lucru extrem de interesant. Pana in anul 1556, la primul etaj a fost sediul primariei orasului. Asta da consideratie!
Pe ambele fatade ale turnului exista cate un cadran urias de ceasornic si nisele cu figurine, printre care am remarcat cele doua statui feminine mari,cu rochii albastre, reprezentand Dreptatea si Justitia.
Insa nu pot vorbi despre Turnul cu Ceas fara sa amintesc de Portile Cetatii. Turnul cu Ceas a fost construit ca turn al intrarii principale, aparata de trei porti. Prima poarta se afla sub bolta de trecere de sub cladirea de azi a Casei de Cultura.
Curtea de acces care duce spre a doua poarta te copleseste prin maiestuozitatea turnului si forma masiva, iar poarta se inchide cu usi masive de stejar, intarite cu drugi de fier, ca in basmele citite in copilarie. Gasesc a treia poarta incastrata in zidul turnului si aflu ca se ridica pe scripeti ca o ghilotina.
Insa Sighisoara n-ar fi medievala fara turnurile sale vestite.Turnul Tabacarilor, parte integranta din sistemul defensiv al cetatii, Turnul Cositorarilor, inalt de 25 m, Turnul Franghierilor, astazi locuinta paznicului cimitirului, Turnul Giuvaergiilor, in trecut cheia sistemului defensiv al orasului, lovit de un traznet in 1809 si transformat in 1935 in capela mortuara.
Merg tacuta prin cetate, zambind si bucurandu-ma ca un copil de fiecare descoperire. Urc Scara Acoperita, cu ale sale 175 de trepte incarcate de istorie si ajung pe Dealul Cetatii.
Ma intind pe iarba cu ochii la cer si ma odihnesc. Romania este totusi frumoasa!
103
101
Sighisoara e deja o eticheta a Romaniei, alaturi de alte orase medievale din Transilvania sau de localitati pitoresti din Moldova. Felicitari pentru impresie!
Postat de Alex la data 13.Jul.2011 15:58
Comenteaza si tu!
