- Campanie marca
O zi intunecata, o zi in care soarele n-a mai rasarit la vedere de dimineata, ci imbracat intr-o manta groasa de nori gri. O zi in care parca esti impiedicat sa observi partea luminoasa a lucrurilor, o zi in care te uiti in jurul tau si vezi doar pamant innegrit de toamna, copaci uscati si tristi si pe ici pe colo iarba verde intunecata si ea de stoluri intregi de ciori negre, urate, sinistre si prevestitoare de vreme rea. Case darapanate sau in constructie, o dezordine in lume si in fata fiecaruia dintre noi. Pe palcurile de iarba ramase verzi observi din loc in loc, cate un animal slab si singur care incearca sa-si incarce bateriile pentru iarna grea ce se anunta la radio-ul online permanent al naturii. In fuga trenului un cimitir trist si plin de amintiri ale unor vieti bune sau rele, ramane in urma poate neobservat de nimeni sau doar de nostalgici, sau melacolici ca mine.
In vaile adanci in care trenul pare sa se prabuseasca pasc linistite oi, fara sa tina cont de agitatia lumii cotidiene care trece in viteza pe langa ele. Poate ca verdele din vaile acestea pe care-l vedeam saptamana trecuta luminat de un soare datator de forta e transformat azi intr-un verde fara viata, fara stralucire…. Totusi se pare ca animalele parte din mediul acesta natural nu observa diferenta pascand parca mai calme si ducandu si mai departe existenta. Cu turla in ceruri o biserica de pe varful unui deal ce se contureaza la orizont da sacralitate peisajului coborat parca din poeziile lui Eminescu.(“Sara pe deal, buciumul suna cu jale,/Turmele-l urc, stelele scapara-n cale/ Apele plang clar izvorand din fantane…”) Poate ca prin ceea ce semnifica, acea biserica pozitionata strategic si simbolic pe varful dealului asa cum spune traditia religioasa, se roaga la Dumnezeu sa modifice mercurul din termometre intr-un sens sau altul pentru ca lumea sa se bucure fie de soarele unei toamne prelungite si aurii, fie de albul unei ierni reci si miraculoase. Cu siguranta Dumnezeu va asculta ruga tuturor bisericilor de pe dealurile lumii, pentru ca alte doua biserici apar la orizont cu turlele in ceruri…Iar vaile ametitoare revin pentru a pune in valoare micimea omului cu tot ce a construit el in comparatie cu natura vesnica si atotputernica, care e rodul proniei Divinitatii in lume… cu natura care dainuie in timp si spatiu de veacuri, cu natura care are puterea de a reinvia mai frumoasa dupa moartea din toamna si iarna, cu natura care are puterea de a transforma rautatea oamenilor in bunatate, cu natura care iata are puterea de a-si arata maretia si frumusetea si intr-o zi fara soare. In vaile aceastea adanci si largi, oi care pasc alcatuiesc o imagine idilica de tablou de Grigorescu, sau o imagine a unei sculpturi in natura, in vaile acestea iarba verde si-a recapatat stralucirea sub influenta rugii bisericilor ce strajuie din loc in loc zona aceasta binecuvantata de Dumnezeu, cu turle gri spre verde inchis acolo unde natura nu-si putea arata pe deplin frumusetea, cu turle gri mai apoi, cu turle rosii in contiunarea drumului prin vaile adanci, si in fine acum cu turle albe in locul unde natura a reusit sa impresioneze si prin stralucire si vitalitate. Puterea dragostei si rugaciunii e mare asadar si invaluie pe oricine in frumusete spirituala care se vede pe chipul material sub forma unei frumuseti fizice angelice izvorate din adancurile sufletului…
Dupa vaile adanci de la Targu-Frumos, fara copaci si case, urmeaza peisajul de basm de la Ruginoasa alcatuit din paduricea atat de frumos colorat de toamna aceasta maestro in ale picturii pe copaci pe frunze pe cer si pe pamant. In mijlocul copacilor de toate felurile parca, o casuta ca-n povesti imi incanta de fiecare data privirea facandu-ma sa ma gandesc ca viata e frumoasa si ca exista si minuni si lucruri marunte care-ti pot bucura sufletul. In partea opusa o alta biserica cu turle inalte si semete iti da certitudinea ca piesajul e binecuvantat de Dumnezeu si sacru asadar propice minunilor.
Pe masura ce ma apropii de casa peisajul se lumineaza din ce in ce mai tare, vaile pe care le mai vad, putine la numar de altfel sunt verzi si luminoase, pamantul maroniu are alta imagine, mai luminoasa si romantica intr-un oarecare fel…( imi amintesc acum ca am afirmat intr-o zi cand eram in tren in drum spre Suceava ca mi se pare romantica urmatoarea imagine: un om care ara cu plugul, cu calul, in rasaritul soarelui…Oare chiar nu era romantica acea imagine, era chiar prea romantica , din punct de vedere al curentului literar si artistic romantism; insa cei care ma insoteau atunci s-au amuzat enorm pe seama acestei afirmatii, crezand ca ma refer la faptul ca mi-ar placea sa fiu langa un astfel de om tot restul vietii sau ca mi-ar placea sa fac munca aceasta…)
Am depasit acum cateva minute si raul Siret, calm, unduitor dar gri de data asta si nu ca un balaur cu solzi de aur ca in pastelurile lui Alecsandri.
Pacat ca nu pot descrie si zona de dupa Pascani care e cu totul speciala pentru ca deja intram in Bucovina, zona pentru frumusetea si unicitatea careia am pledat in mai multe randuri. In fine, e vorba de paduri colorate in toate nuantele existente si inexistente in picture pe care o fac oamenii, de dealuri mai inalte decat in Iasi, de fantani singure in peisajul natural, de oi care pasc parca altfel decat dincolo, de un aer proaspat aproape de munte si de mireasma de acasa.
In vaile adanci in care trenul pare sa se prabuseasca pasc linistite oi, fara sa tina cont de agitatia lumii cotidiene care trece in viteza pe langa ele. Poate ca verdele din vaile acestea pe care-l vedeam saptamana trecuta luminat de un soare datator de forta e transformat azi intr-un verde fara viata, fara stralucire…. Totusi se pare ca animalele parte din mediul acesta natural nu observa diferenta pascand parca mai calme si ducandu si mai departe existenta. Cu turla in ceruri o biserica de pe varful unui deal ce se contureaza la orizont da sacralitate peisajului coborat parca din poeziile lui Eminescu.(“Sara pe deal, buciumul suna cu jale,/Turmele-l urc, stelele scapara-n cale/ Apele plang clar izvorand din fantane…”) Poate ca prin ceea ce semnifica, acea biserica pozitionata strategic si simbolic pe varful dealului asa cum spune traditia religioasa, se roaga la Dumnezeu sa modifice mercurul din termometre intr-un sens sau altul pentru ca lumea sa se bucure fie de soarele unei toamne prelungite si aurii, fie de albul unei ierni reci si miraculoase. Cu siguranta Dumnezeu va asculta ruga tuturor bisericilor de pe dealurile lumii, pentru ca alte doua biserici apar la orizont cu turlele in ceruri…Iar vaile ametitoare revin pentru a pune in valoare micimea omului cu tot ce a construit el in comparatie cu natura vesnica si atotputernica, care e rodul proniei Divinitatii in lume… cu natura care dainuie in timp si spatiu de veacuri, cu natura care are puterea de a reinvia mai frumoasa dupa moartea din toamna si iarna, cu natura care are puterea de a transforma rautatea oamenilor in bunatate, cu natura care iata are puterea de a-si arata maretia si frumusetea si intr-o zi fara soare. In vaile aceastea adanci si largi, oi care pasc alcatuiesc o imagine idilica de tablou de Grigorescu, sau o imagine a unei sculpturi in natura, in vaile acestea iarba verde si-a recapatat stralucirea sub influenta rugii bisericilor ce strajuie din loc in loc zona aceasta binecuvantata de Dumnezeu, cu turle gri spre verde inchis acolo unde natura nu-si putea arata pe deplin frumusetea, cu turle gri mai apoi, cu turle rosii in contiunarea drumului prin vaile adanci, si in fine acum cu turle albe in locul unde natura a reusit sa impresioneze si prin stralucire si vitalitate. Puterea dragostei si rugaciunii e mare asadar si invaluie pe oricine in frumusete spirituala care se vede pe chipul material sub forma unei frumuseti fizice angelice izvorate din adancurile sufletului…
Dupa vaile adanci de la Targu-Frumos, fara copaci si case, urmeaza peisajul de basm de la Ruginoasa alcatuit din paduricea atat de frumos colorat de toamna aceasta maestro in ale picturii pe copaci pe frunze pe cer si pe pamant. In mijlocul copacilor de toate felurile parca, o casuta ca-n povesti imi incanta de fiecare data privirea facandu-ma sa ma gandesc ca viata e frumoasa si ca exista si minuni si lucruri marunte care-ti pot bucura sufletul. In partea opusa o alta biserica cu turle inalte si semete iti da certitudinea ca piesajul e binecuvantat de Dumnezeu si sacru asadar propice minunilor.
Pe masura ce ma apropii de casa peisajul se lumineaza din ce in ce mai tare, vaile pe care le mai vad, putine la numar de altfel sunt verzi si luminoase, pamantul maroniu are alta imagine, mai luminoasa si romantica intr-un oarecare fel…( imi amintesc acum ca am afirmat intr-o zi cand eram in tren in drum spre Suceava ca mi se pare romantica urmatoarea imagine: un om care ara cu plugul, cu calul, in rasaritul soarelui…Oare chiar nu era romantica acea imagine, era chiar prea romantica , din punct de vedere al curentului literar si artistic romantism; insa cei care ma insoteau atunci s-au amuzat enorm pe seama acestei afirmatii, crezand ca ma refer la faptul ca mi-ar placea sa fiu langa un astfel de om tot restul vietii sau ca mi-ar placea sa fac munca aceasta…)
Am depasit acum cateva minute si raul Siret, calm, unduitor dar gri de data asta si nu ca un balaur cu solzi de aur ca in pastelurile lui Alecsandri.
Pacat ca nu pot descrie si zona de dupa Pascani care e cu totul speciala pentru ca deja intram in Bucovina, zona pentru frumusetea si unicitatea careia am pledat in mai multe randuri. In fine, e vorba de paduri colorate in toate nuantele existente si inexistente in picture pe care o fac oamenii, de dealuri mai inalte decat in Iasi, de fantani singure in peisajul natural, de oi care pasc parca altfel decat dincolo, de un aer proaspat aproape de munte si de mireasma de acasa.
111
104
Comenteaza si tu!
